, ,

Casatorit sau nu…trebuie sa citesti asta!!

Cand am ajuns acasa in seara aceea si sotia imi punea cina, am luat-o de mana si i-am spus “Trebuie sa iti spun ceva.” S-a asezat langa mine si manca in liniste. Am privit-o si i-am vazut durerea din ochi. Deodata, nu am stiut cum sa imi deschid gura pentru a-i spune ceea ce gandeam. “Vreau sa divortam.”. Nu parea deranjata de cuvintele mele, dar m-a intrebat incet “De ce?”.

In acea seara nu am mai vorbit deloc, ea a plans. Vroia doar sa stie ce se intampla cu mine…

Era ceva in neregula cu casnicia noastra, dar nu stiam exact ce sa ii raspund. Ce s-a intamplat a fost ca mi-a pierdut inima iar eu ma vedeam cu alta femeie, pe nume Joan. Nu imi mai iubeam sotia, doar imi era mila de ea. Cu un sentiment mare de vina, am redactat actele de divort in care i-am lasat casa, masina si 30% din afacerea mea.

A citit actele si le-a rupt. A petrecut 10 ani din viata ei langa mine iar acum eram ca doi straini. Imi era mila de ea pentru tot timpul pierdut, dar nimic nu mai era ca la inceput. Acum o iubeam pe Joan. Deodata sotia mea a inceput sa planga. Divortul in momentul acela mi se parea si mai clar.

O zi mai tarziu, am vazut-o scriind ceva si ajunsese acasa foarte tarziu. Am adormit fara sa iau cina si am mers la culcare dupa o zi plina de evenimente. Cand m-am trezit ea inca era la masa scriind. Nu mi-a pasat mai ales ca eram foarte adormit.

In acea dimineata, mi-a prezentat conditiile ei de divort: nu avea nevoie de nimic dar vroia ceva inainte de divort. A cerut ca o luna sa incercam din rasputeri sa ducem o viata normala pe cat posibil. Motivul unul simplu: fiul nostru avea examene si nu vroia sa il intrerupem cu o astfel de veste. Dar a mai avut o cerinta: sa imi amintesc cum am dus-o in camera in noaptea nuntii noastra si sa recreem acel moment in fiecare zi toata luna. Am crezut ca a innebunit.

I-am zis lui Joan despre conditiile sotiiei mele si a ras in hohote. “Nu conteaza ce trucuri foloseste, trebuie sa se confrunte cu divortul” a spus ea.

Cand am luat-o pe sus, am parut amandoi niste impiedicati. Fiul nostru “Tata o tine pe mami in brate.” Cuvintele lui mi-au provocat durere. De la dormitor pana in sufragerie am mers 10 metri cu ea. A inchis ochii si a spus incet “Nu-i spune fiului nostru.” Am lasat-o jos din brate. Ea a plecat in statie la autobuz si eu la serviciu.

Ambii eram acum mai pregatiti. S-a aplecat pe pieptul meu. Mi-am dat seama ca nu am mai privit-o atent pe fata asta de multa vreme. Am inteles ca nu mai era tanara. Uniunea noastra a facut victime. Pentru un minut m-am intrebat ce i-am facut oare.

In a patra zi, o data ce am ridicat-o am simtit o senzatie de familiaritate. Era aceeasi fata care mi-a daruit zece ani din viata ei. In a cincea si a sasea zi senzatia de familiaritate crescuse mai tare. Era mai usor sa o iau in brate pe zi ce trecea.

Alegea cu ce sa se imbrace. A incercat cateva rochii dar nu reusea sa gaseasca una care sa se potriveasca. Mi-am dat seama ca nu se ingrasase, motiv pentru care o si puteam lua usor in brate. Deodata am inteles…a uitat de resentimentele si durerea din sufletul ei.

Fiul nostru a intrat si a zis: “Tata, e timpul sa o iei in brate pe mama.” Sotia mea l-a imbratisat si mi-a facut semn sa ma apropii si eu. Am luat-o in bratele mele si am mers din dormitor, prin hol, pana la sufragerie. I-am tinut trupul aproape de al meu, exact ca in ziua noastra cea mare.

Dar greutatea ei mai mica m-a intristat. In ultima zi, dupa ce am tinut-o in brate, abia mai puteam face un pas. Tinand-o aproape, i-am zis “Am descoperit ca din viata noastra ne lipsea familiaritatea.” M-am dus la serviciu, am sarit din masina fara sa o incui. Ma temeam ca orice intarzierea mi-ar putea altera mintea….am deschis usa si i-am zis “Imi pare rau. Joan, nu voi mai avea nevoie de actele de divort”.

Era socata. S-a uitat la mine si mi-a pus la frunte “Ai temperatura?” a intrebat. “Imi pare rau, Jane. Am realizat ca, din momentul in care am purtat-o pe brate in ziua nuntii noastre pana cand moartea ne va desparti, trebuie sa ii fiu alaturi.” Joan parea sa constientizeze ce ii spun. A trantit usa si a inceput sa planga si mi-a dat si o palma zdravana. Am plecat si m-am oprit la o florarie pentru a cumpara un buchet de flori sotiei mele. Am zambit si am scris “pana cand moartea ne va desparti te voi purta pe bratele mele.”

Am ajuns acasa cu flori, cu un zambet mare, am urcat scarile si am gasit-o in pat pe sotia mea – moarta. Sotia mea se lupta cu cancerul de ceva luni iar eu eram ocupat sa ma intalnesc cu Joan. Stia ca va muri in curand si a avut nevoie sa il fereasca pe fiul meu de orice veste negativa. In ochii fiului nostru, sunt un sot care isi adora sotia…

Micile detalii fac diferenta intr-o relatie, nu casa, nu masina sau banii din cont. Incearca sa iti mentii casnicia fericita, impartaseste aceasta poveste prietenilor tai si poate salvati o relatie. Nu stim ce avem decat dupa ce il pierdem..

loading...
loading...